Cancerul de pancreas este cel mai ucigaş dintre toate cancerele. Evoluează fără simptome, iar diagnosticul este pus într-un stadiu avansat. Supravieţuirea la 5 ani după diagnostic este de doar 5%. Mai grav, ştiinţa nu ne dă deloc speranţe. Eforturile de cercetare nu sunt la înălţimea gravităţii acestei boli, notează lepoint.fr.
Cancerul de pancreas este singurul cancer a cărui rată de mortalitate este în creştere. Dacă nu se face nimic, acest tip de tumoră – care ocupă acum al patrulea loc în rândul cauzelor de deces prin cancer în Europa, după cel de plămân, de colon şi de sân – ar putea ajunge în poziţia a doua în 2020, informează sursa citată. Două date sunt îngrijorătoare: cancerul de pancreas atrage sub 2% din fondurile de cercetare atribuite oncologiei şi face obiectul a mai puţin de 5% din studiile clinice raportate în literatura de specialitate.
„Cancerul de pancreas survine adesea precum un trăsnet pe cerul senin”, remarcă dr. David Malka, oncolog la centrul anticancer Gustave-Roussy din Villejuif. Nu există din păcate niciun mijloc de a-l depista precoce, iar când începe să se manifeste este deja invaziv, extins dincolo de pancreas.
Potrivit institutului francez de cercetare a cancerului (INCa), „în majoritatea cazurilor, dezvoltarea unei tumori a pancreasului se manifestă prin dureri puternice şi persistente în spatele stomacului şi la nivelul coloanei vertebrale, mai ales atunci când cancerul este localizat în coada pancreasului. Aceste dureri nu cedează în poziţie alungită. Apar de asemenea tulburări digestive: pierderea poftei de mâncare, digestie dificilă, greaţă, care durează săptămâni în şir. Uneori se manifestă şi icter, însoţit de mâncărimi, semn că bila secretată de ficat nu este metabolizată normal în pancreas”.
Pentru stabilirea diagnosticului şi extinderea tumorii, sunt necesare următoarele investigaţii: ecografie, tomografie, biopsie. Apoi medicii propun un tratament adaptat fiecărei situaţii. Trebuie ştiut că pancreasul este situat în vecinătatea unei reţele de vase mari şi a stomacului, ficatului şi intestinului.
Chirurgia este posibilă doar atunci când tumora nu a avut timp să invadeze organele vecine sau vasele de sânge. Chimioterapia este indicată în majoritatea cazurilor. Uneori se asociază şi radioterapia.
Informarea privind cancerul de pancreas este cu atât mai importantă cu cât există uneori, potrivit profesorului Pascal Hammel, oncolog la spitalul Beaujon (Clichy), „mijloace de a fi tratat din timp”. Specialistul sugerează ca persoanele susceptibile de a dezvolta forme ereditare să efectueze periodic examene de control. Pentru restul de 95%, medicii contează pe cercetare pentru a pune la punct markeri precoce ai bolii. „Putem să ne imaginăm că într-un viitor nu prea îndepărtat vom diagnostica acest cancer printr-un test de sânge”, explică dr. Malka. De reţinut că principalii factori de risc pentru cancerul de pancreas sunt fumatul şi obezitatea.
