Semne de alarmă că aveți glicemia prea mare. Glicemia trebuie testata zilnic cel putin odata pe zi, folosind un glucometru. Exista unele semne si simptome care ne pot sugera faptul ca glicemia este mare. Atunci cand glicemia a trecut de 200 mg/dl (11 mmol/L) apare gura uscata, buze uscate, dificultate usoara la vorbire si sete.
Daca glicemia aceasta mare dureaza mai mult de o zi va apare o crestere a volumului de urina, ce obliga pacientul sa mearga mai des la baie, inclusiv noaptea. Setea va fi combatuta instinctiv prin consumul unei cantitati mai mari de apa, uneori depasind 4-6 litri pe zi. Efectuarea unui simplu sumar de urina va arata prezenta glucozei in urina, intr-o cantitate proportionala cu durata glicemiei mari incepand de la ultima urinare (de obicei peste noapte).
Persistenta glicemiilor mari mai multe zile va duce la o deshidratare treptata a intregului organism, cu limba „prajita”, piele uscata, reducerea fortei musculare, oboseala, scadere in greutate, vedere tulbure, scaderea usoara a tensiunii arteriale.
Atunci cand glicemia depaseste 300 mg/dl (16.7 mmol/L) apare senzatie de greata. Daca glicemia depaseste aproximativ 360 mg/dl (20 mmol/L), pe langa greata mai pot apare si varsaturi. Consumul de bauturi racoritoare pentru setea indusa de glicemia mare poate accelera procesul de deshidratare si de aparitie a fenomenelor de greata si varsaturi.
Daca nu sunt luate masuri rapide pentru combaterea glicemiei mari, in unele cazuri simptomele pot progresa si mai mult, anuntand aparitia cetoacidozei diabetice sau a starii hiperosmolare.
Persistenta glicemiilor peste 300 mg/dl (16.7 mmol/L) poate duce adesea la aparitia starii hiperosmolare in diabetul zaharat de tip 2 sau a cetoacidozei diabetice in diabetul zaharat de tip 1. Frecvent ele se asociaza la acelasi pacient in proportii variabile.
Semne de alarmă că aveți glicemia prea mare
Primele simptome de alarma sunt aparitia simptomelor de greata si varsaturi. Greata apare de obicei la glicemii peste 300 mg/dl (16.7 mmol/L), iar varsaturile la glicemii de peste 360 mg/dl (20 mmol/L).
Setea intensa (uneori absenta la batrani!) duce la consumul unor cantitati din ce in ce mai mari de apa (peste 6 litri; poate lipsi la batrani!), insotita insa de urinat des si mult, inclusiv noaptea. Oboseala se accentueaza si incep sa apara crampe musculare.
In continuare, pacientul poate avea senzatie de lipsa de aer, motiv pentru care trage aer in piept adanc la fiecare respiratie, dar fara sa respire foarte des. Mirosul respiratiei se schimba si poate semana cu cel de mere verzi sau acetona. In acest moment pacientul prefera sa stea jos, uneori neavand puterea de a se ridica din pat. Pot apare dureri abdominale ce pot duce la confuzii de diagnostic.
Starea de rau poate progresa prin dificultati de comunicare, somnolenta, confuzii, scaderea marcata a tensiunii arteriale, cresterea frecventei cardiace, pulsul periferic (la mana) este rapid si slab. In final apare pierderea starii de constienta, ce marcheaza instalarea comei.
