Retete romanesti de post! Știu bine că asta vreți să aflați de la mine! Și-am brodit rubrica de astăzi tocmai pe acest gând: retete romanesti, de gătit în inima lui dechemvrie!
În miezul Postului cel mare al Crăciunului, nimic mai nimerit decât un borş moldovenesc, cu cartofi, cu morcov, cu ceapă şi ardei gras, cu roşii şi fasole fiartă, cu câteva linguri de ulei (să aibă steluţe, când îl pui în farfurie). Acrit, nu-i aşa?, cu… borş – că doar de-aia se cheamă cum se cheamă! Dar “chichirezul” la zeama asta sunt verdeţurile: leuştean – ah!, leuşteanul! –, pătrunjel, mărar şi cimbru.
Fiertura e una clasică şi se face ca pe vremea străbunicilor, iar elementul crucial este verdeaţa, care, adăugată generos după ce oala a fost luată de pe foc, înnebuneşte borşul de arome.
Veţi fi voind să ştiţi cum se prepară…? Atunci, ascuţiţi-vă creionul, daţi pagina caietului de reţete şi notaţi indicaţiile:
Se prăjeşte ceapa până se rumeneşte, după care se prăjesc şi ardeii cu morcovul tăiat cubuleţe mici. Mai apoi, tot cu ceapă prăjită se călesc şi roşiile curăţate de coajă şi tocate din cuţit în prealabil. După ce se combină cele două prăjeli, totul se dă la foc până scade zeama. Cartofii se pun în oala cu doi litri de apă, iar când sunt aproape gata se adaugă prăjeala, fasolea şi borşul, se sărează potrivit şi se fierbe totul cam 15 minute. Imediat după ce se ia de pe foc, se pune verdeaţa tocată. Se serveşte rece, cu sau fără smântână, după preferinţe.
Recomandarea mea: dacă aveţi şi-o ceapă verde – de “anul doi” (sau “din arpagic”, cum se mai zice), cu albul gros şi-un picuţ iute, iar nu vreo subţirea ivită din sămânţă! –, atunci chiar va fi gustul borşului desăvârşit!
