Olandezii Ray şi Jenny Dorgelo şi-au lăsat ţara natală şi s-au mutat într-un sat din Bistriţa-Năsăud. Au făcut şi o nuntă, în purul stil românesc, ca acum 100 de ani, la o stână de la poalele Munţilor Călimani.
Ray şi Jenny Dorgelo au lăsat în urmă Olanda în luna aprilie a acestui an şi s-au mutat pentru început în Bistriţa. Mai apoi, au las drept cămin Ocniţa, un sat din Bistriţa-Năsăud. Jenny are 31 de ani şi lucrează pe partea de comunicare cu Germania la o companie bistriţeană care produce materiale PVC. Ray este dresor de câini şi expert în comportament şi alimentaţie canină, colaborând atât cu persoane private, cât şi cu adăpostul public.
L-am întâlnit pe Ray când am început un curs de ecologie şi viaţă în sălbăticie. Ray deja fusese în cadrul unui internship în România, pentru a lucra cu câinii de pază, în special cu ciobăneştii carpatini.
S-a îndrăgostit imediat şi a revenit în România de mai multe ori, începând alături de un coleg un proiect prin care se doreşte protejarea ursului brun. La un moment dat, m-a luat cu el în România şi am avut parte de aceeaşi experienţă: m-am îndrăgostit de aceste pământuri, de oameni, de tradiţii şi de câini! Avem şi lucrăm alături de ciobăneştii carpatini, care sunt, în opinia noastră cei mai buni câini“, vorbeşte Jenny despre primul ei contact cu România.
La rândul său, Ray a venit prima oară în România în anul 2009, iar Jenny a început să-l urmeze de acum trei ani şi jumătate. Cei doi spun că, deşi au făcut pasul cel mare anul acesta, s-au decis să se mute în România încă de când au venit prima dată aici împreună. „Ne place foarte mult aici. Credem că, în zonele naturale şi rurale, totul este cum ar trebui să fie. În păduri eco-sistemul este încă intact, satele şi oamenii nu au aşeptări mari, ci sunt fericiţi cu vieţile lor simple. Au tot ce le trebuie să supravieţuiească fără prea mulţi bani“, mai spune Jenny.
Ray nu s-a îndrăgostit doar de România, ci şi de ciobăneştii carpatini, pe care îi consideră cei mai buni pentru pază. Despre ciobăneşti carpatini, Jenny spune că sunt stabili, atletici, inteligenţi şi blânzi.
Cei doi trăiesc în Ocniţa de două luni, după ce au ajuns la concluzia că nu le place viaţa de oraş şi au renunţat la Bistriţa. Cuplul de olandezi a găsit o casă în Ocniţa, pe care proprietarul le-a „închiriat-o“ fără nicio pretenţie materială. Casa tradiţională este racordată la electricitate, însă nu are gaz sau apă. Zi de zi, olandezii merg în centrul satului pentru a lua apă dintr-o fântână publică. Companioni le sunt cinci câini: trei ciobăneşti carpatini, un ciobănesc belgian şi un chihuahua.
Întrebaţi de ce au ales tocmai Transilvania şi nu sudul ţării sau Moldova, Jenny ne explică fără prea multe cuvinte: „Aici este Transilvania, aici sunt Munţii Carpaţi, aici este sursa a tot ceea ce noi iubim“. Prima întâlnire cu căsuţa simplă din Ocniţa nu a fost un şoc pentru Jenny, pentru că cei doi olandezi nu doar că ştiau la ce să se aştepte, ci chiar căutau acest stil de viaţă simplu, de la ţară. Mai mult, cei doi vor ca în viitor să locuiască într-o căsuţă izolată, situată în creierii munţilor, unde să nu aibă nici măcar electricitate. Acolo şi-ar dori să poată creşte oi, ciobăneşti carpatini şi să poată cultiva legume.
Sursa:Adevarul
