Un amplu studiu internaţional efectuat în 17 ţări şi recent publicat în Revistă de Medicină din New England arată că recomandările făcute de medici pacienţilor lor bolnavi de inimă despre sodiu au fost ERONATE.
Sfatul obişnuit dat de majoritatea medicilor occidentali şi care se regăseşte chiar şi în lucrări oficiale – recomandă persoanelor sub 50 de ani să-şi limiteze consumul de sare la maximum 2,300 miligrame pe zi, iar celor peste 50 – la maximum 1,500 miligrame pe zi.
Analiza nivelului de sare din urina
În cadrul acestui studiu, cercetătorii au măsurat nivelul de sodiu şi de potasiu din urină a 101,945 de persoane de pe cinci continente luând mostre dimineaţa pe stomacul gol. Mostrele au fost analizate şi comparate cu fisă medicală şi tratamentele medicamentoase ale fiecărei persoane.
Cercetătorii s-au concentrat în special pe istoricul de boli cardiovasculare şi deces al subiecţilor, corelând nivelul de sodiu şi potasiu cu acest istoric al stării lor de sănătate.
„un consum între 3,000 şi 6,000 miligrame de sodiu pe zi reduce riscul afecţiunilor cardiace şi decesului în timp ce un consum sub 3,000 şi peste 6,000 măreşte acest risc”Cercetătorii au continuat să ţină sub observaţie subiecţii pe o perioadă medie de 3.7 ani de la prelevarea primelor mostre. Bolnavii de cancer au fost eliminaţi din studiu, precum şi alţi factori care favorizează apariţia de boli de inimă sau chiar de deces.
Cercetătorii au descoperit că un consum de maximum 3,000 miligrame de sodiu pe zi a determinat o creştere de 27 % a bolilor cardiovasculare şi a deceselor. Consumul între 3,000 miligrame şi 6,000 miligrame de sodiu în fiecare zi a scăzut riscul de boli cardiovasculare şi de deces. Consumul de peste 6,000 miligrame pe zi a dus la o creştere de 15 % a bolilor cardiovasculare şi a mortalităţii.
Să nu uităm că pornim de la recomandarea comun acceptată de 1,500 miligrame pentru cei peste 50 de ani, şi maximum 2,300 miligrame pentru cei de 50 ani sau mai tineri.
Iar concluzia studiului arată ca un consum între 3,000 şi 6,000 miligrame de sodiu pe zi reduce riscul afecţiunilor cardiace şi decesului în timp ce un consum sub 3,000 şi peste 6,000 măreşte acest risc. Mai exact, cercetările au arătat că un consum peste 7,000 miligrame zilnic măreşte semnificativ riscul.
De unde vine greşeală?
De ce a ignorat lumea medicală aceste lucruri până acum? În lucrarea lor, autorii studiului au arătat că principiile de bază în recomandările de azi privind consumul de sodiu s-au bazat pe studii pe termen mai scurt şi pe subiecţi care nu reprezentau populaţia largă.
Studiul efectuat recent elimina aceste elemente, permiţând o înţelegere exactă a cantităţii de sodiu pe care oamenii o consumă, precum şi a cantităţii care trebuie consumată, cât este sănătos, cât nu este.
Şi pentru ca rinichii guvernează echilibrul nivelului de sodiu şi potasiu în organism, mostrele de urină sunt metoda cea mai bună pentru monitorizarea consumului de sare al unei persoane.
sare
În ciuda accepţiunii că studii anterioare au susţinut contrariul, un studiu din 2011 efectuat de Şcoală de Medicină Albert Einstein a ţinut sub observaţie peste 360,000 subiecţi umani, iar un altul de la Universitatea McMaster din Canada, a ţinut sub observaţie 4,729 subiecţi umani, corelând nivelul de sodiu din corp cu sănătatea lor cardiovasculara.
Aceste studii au arătat că nivelul de sodiu mai mic de 2,500 miligrame pe zi şi 3,000 miligrame pe zi au mărit incidenta bolilor cardiace la participanţi.
Hipertensiunea nu are, de regulă, legătură cu consumul de sare
Pe lângă aceste studii, cercetări efectuate la Universitatea din California în urmă cu trei ani au arătat şi ele că recomandările folosite în legătură cu sodiul au fost eronate.
Acest studiu a fost o compilaţie de studii clinice, precum şi un studiu din 2009 U.C-Davis care a inclus 129 studii şi 50,060 subiecţi umani cărora li s-a analizat nivelul de sodiu din urina cu mostre luate la 24 de ore. Acest studiu a compilat şi cercetări efectuate în studii diverse cu privire la consumul de sare şi hipertensiune, împreună cu afecţiuni de inimă în general.
Convingerea generală în lumea medicală este că nivelul mai ridicat de sodiu în sânge, care duce la hipertensiune, este determinat de un consum mai mare de sodiu. Cercetările au arătat că sistemul de reglare al corpului echilibrează nivelul de sodiu din organism, menţinând un nivel sănătos. Această reglare are loc prin eliminarea sodiului care depăşeşte nivelul sănătos.
Confirmând studiile de mai sus, aceasta compilaţie de studii a arătat şi ca un consum sănătos de sare se situează între 2,622 şi 4,840 de miligrame pe zi.
Studiul a concluzionat că rată scăzută de hipertensiune din S.U.A. nu aveau legătură cu consumul redus de sare, aşa cum au sugerat unii. De fapt, statisticile arată o creştere a consumului de sare odată cu un consum tot mai mare de alimente procesate.
Pofta de sare
Conform cercetătorilor, corpul îşi menţine nivelul intern de sodiu prin ceea ce ei denumesc “pofta de sare”. Când corpul simte că acest nivel este prea scăzut, ne îndeamnă în mod natural să consumăm alimente mai sărate.
Medicina ayurvedică descrie de multă vreme această noţiune a corpului care caută alimente cu gust mai sărat – denumită pofta sărată pentru echilibrarea sistemului rasă.
Însă atunci când consumul depăşeşte nivelul necesar de sare, corpul îşi va ajusta în mod natural nivelul intern de sodiu eliminând excesul prin urina. Corpul se foloseşte de ceea ce medicii denumesc sistemul renin-angiotensin-aldosteron pentru echilibrarea nivelului de sodiu.
Sărea de masă rafinată şi echilibrul sării în organism
Studiul recent efectuat arată ca un consum de peste 1,500 de miligrame de potasiu pe zi reduce semnificativ riscul de boli cardiovasculare şi mortalitate, în timp ce un consum sub 1,500 miligrame măreşte riscul.
Aceste concluzii aduc în prim plan o perspectivă mai largă, aceea a consumului echilibrat de sodiu împreună cu alte minerale macro şi oligo. Acest lucru este foarte important pentru că nivelul de sodiu din corp şi impactul său asupra sănătăţii are legătură şi cu consumul altor minerale importante pentru organism, precum potasiu, calciu, bor, zinc şi multe altele.
Sarea fină de masă însă, nu ajută la echilibrarea consumului de minerale. Pentru că sarea fină albă este curăţată de alte minerale, precum calciu, magneziu, potasiu şi multe oligo elemente, consumul de sare fină distorsionează nevoile corpului de minerale – cu o predilecţie spre sodiu, cu clorura de sodiu exagerat de mare faţă de ceea ce se regăseşte de regulă în compusul natural.
Şi pentru a înrăutăţi lucrurile, sarea modernă conţine numeroşi aditivi chimici, precum tricalciu fosfat, dioxid de siliciu, ferocianura de sodiu, citrat de amoniu feric şi /sau aluminat de sodiu siliconic.
Consumul de sare de mare naturală sau de sare gema este o modalitate mult mai eficientă de îmbunătăţire a echilibrului de oligo minerale. Ţineţi cont şi de faptul că iodul este un element introdus de regulă în sarea modernă, fiind un element ce lipseşte în alimentaţia obişnuită.