O serie de reguli însoţesc discuţiile pe stradă ori la locul de muncă. Şi atunci când ne aflăm faţă în faţă cu un amator de calomnii sau glume proaste trebuie să fim diplomaţi. Cum să evităm aceste capcane şi ce nu trebuie să spunem aflăm din „Codul bunelor maniere” al Aureliei Marinescu.
Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare. Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional.
În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu(licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.
„Da” şi „Nu”, cuvinte interzise
Un întreg capitol al lucrării este rezervat conversaţiei, dar şi discuţiilor mai puţin agreabile. Autoarea ne învată ca într-o discuţie să ne ferim să tragem concluzii de o banalitate înfiorătoare, ca: „Ah, femeile…” sau „Ah, bărbaţii, toţi sunt la fel…”. Devenim ridicoli. Generalizările de felul acesta denotă sărăcie spirituală. Este evident că o conversaţie nu poate fi susţinută prin expresii laconice: „Da”, „Nu”. La fel, o replică prost înţeleasă nu te autorizează să lansezi un „Ce?”, în loc de „Poftim?”. În asemenea situaţii poţi da mai multă amploare întrebării spunând: „Cum se numea oraşul despre care vorbeaţi?”.
De asemenea, suntem învăţaţi şi ce să facem atunci când suntem puşi în situaţii jenante, de exemplu dacă este permis să vorbim despre prietenii care nu sunt de faţă.
“Sigur că da, dar depinde cum o facem. Despre cei care nu sunt de faţă se vorbeşte întotdeauna de bine. Mai mult decât atât, le luam apărarea împotriva denigratorilor. Intervenţia noastră ne va pune la adăpost de orice calomnie sau bârfă. A-I forfeca pe cei absenţi este semnul lipsei de caracter chiar dacă te ascunzi în spatele unui nevinovat:”Hai să bârfim un pic!”. În plus, este un joc foarte periculos, căci informaţia ajunge mai devreme sau mai târziu la cel în cauză. Ştiind aceasta, înseamnă să fii total lipsit de inteligenţă să o faci, că doar nu vrei să ai duşmani de bună voie”, scrie Aurelia Marinescu.
Cele mai importante reguli
1. Dacă este vorba despre prieteni, a-i apăra devine o datorie de onoare.
2. Abţineţi-vă să le transmiteţi penibila discuţie, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine!
3. Să limitezi conversaţia la a vorbi despre alţii este nu numai o impoliteţe, dar denotă şi lipsă de imaginaţie.
4. Să faci mereu afirmaţii ironice sau glume, atât la adresa celor prezenţi, cât şi a celor absenţi, nu dovedeşte că eşti spiritual, ci prost crescut.
5. Dacă te-ai simţit bine într-o societate, dar cu proxima ocazie nu mai eşti invitat, gândeşte-te unde ai greşit, căci ai greşit în mod sigur.
6. Se poate întâmpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste să vă aleagă drept ascultător. În acest caz, exista o soluţie, pe cât de elegantă, pe atât de eficace şi care nu necesitădecât puţin curaj. Să chemaţi „victima” să participe şi ea la discuţie ar fi o lecţie ideală pentru bârfitori. Chiar dacă sunteţi rugat, nu vă amestecaţi în certurile dintre părinţi şi copii, între îndrăgostiţi sau prieteni. Ei se vor împăca în mod sigur iar dumneavoastră veţi deveni ţapul ispăşitor. Sursa:adevarul.ro