Sfânta Lumină este una dintre marile minuni ale Creştinismului, care se arată de Paştele Ortodox la Ierusalim, în timpul Vecerniei din Sâmbăta Mare. În Ierusalim, mulți susțin că, odată cu această lumină, trăiesc o minune: divinitatea le dăruieşte lumina sfântă în mormântul din Ierusalim. Se spune că cei mai credincioşi oameni care vin la Mormântul Sfânt să ia Lumină trăiesc minuni de necontestat. Sfantii parinti mai afirma ca toti credinciosii care reusesc protejeze si sa mentina aprinsa Lumina Sfanta timp de 3 zile vor fi recompensati pentru credinta si dedicatia lor si „vor fi paziti de orice boala, primejdie si necazuri”.
Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual, de aceea credincioşii trebuie să ştie de ce se ia lumină de Paşte. Deşi a fost descrisă în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel.
Preotul Eugen Tănăsescu povesteşte că pregătirea minunii începe înainte cu câteva zile chiar la Mormântul Sfânt. Pentru a fi spulberată orice suspiciune, Mormântul Sfânt este sigilat, iar Patriarhul intră în Sâmbăta Mare să se roage pentru a primi Lumină. Şi Patriarhul trece printr-o verificare riguroasă, pentru a nu exista suspiciuni că, de fapt, el ar fi cel care aduce Sfânta Lumină în mormânt. „Eu nu am fost niciodată la Mormântul Sfânt, dar am citit despre minunea de acolo. Patriarhul intră singur în Mormânt. Este percheziţionat, verificat, dezbrăcat de veşminte, iar pe Sfântul Mormânt se află întinsă vată, care practic captează Lumina. Se verifică toate sursele de foc, totul e păzit, militarizat acolo“, susţine Eugen Tănăsescu.
Ritualul, pe scurt, e așa: Patriarhul Ortodox al Ierusalimului intră în Sfântul Mormânt, unde apare focul sfânt care aprinde vata întinsă pe lespede. Patriarhul adună vata cu mâna, o pune în două cupe de aur cu găuri, iese în Capela Îngerului, prima încăpere din Sfântul Mormânt. Iar aici sunt aprinse două buchete a câte 33 de lumânări. Înainte de acest moment, patriarhul e percheziționat să n-aibă chibrituri sau alt mijloc de-a aprinde.
După ce Patriarhul termină de rostit rugăciunea, peste vata întinsă pe Mormântul Sfânt coboară direct din cer o rouă albăstruie, sfărâmicioasă. Se spune că în primele câteva secunde aceasta nu arde, după care se transformă în flacără. Lumina Sfântă este dată şi celorlaţi reprezentanţi ai bisericilor care îl aşteaptă pe Patriarh să iasă din Mormântul Sfânt.
Cine reuseste sa pastreze aprinsa timp de 3 zile va fi pazit de boala, primejdie si necazuri
Se spune că cei mai credincioşi oameni care vin la Mormântul Sfânt să ia Lumină trăiesc minuni de necontestat. Preotul Eugen Tănăsescu povesteşte că, în timp ce credincioşii ţin lumânările în mână, mici fulgere le aprind, marcând o experienţă care într-adevăr îţi marchează întreaga viaţă. „Se aprind lumânările celor mai vrednici, mai credincioşi, conform unei rânduielii lăsate din vechime. Sunt mici fulgere care aprind lumânările, nu sunt aprinse toate din biserică, doar a celor mai credincioşi. Sunt înregistrări cu cei cărora li se aprind lumânările când îşi dau flacăra prin barbă, îşi trec mâna prin ea. Este o lumină imaterială, la început nu arde, pentru că este lumina care ne simbolizează duhul“, explică preotul. Se mai spune ca toti credinciosii care reusesc protejeze si sa mentina aprinsa Lumina Sfanta timp de 3 zile vor fi recompensati pentru credinta si dedicatia lor si „vor fi paziti de orice boala, primejdie si necazuri”.
Preafericitul Daniel explică care este semnificaţia Sfintei Lumini. În momentul în care, la miezul nopţii, protosul iese din altar şi ridică lumânarea aprinsă în văzul tuturor, acest lucru semnifică taina ridicării lui Hristos din morţi, iar Lumina este biruinţa asupra morţii. „Lumânările de Paşti simbolizează lumina lui Hristos Cel Înviat împărtăşită oamenilor“, după cum precizează Preafericitul Daniel. „Hristos lipseşte din sărbătoarea Lui“ Se pare că, spune preotul Eugen Tănăsescu, oamenii par să uite de la an la an care este semnificaţia reală a Paştelui, canalizându-şi atenţia pe alte activităţi: „Hristos lipseşte din sărbătoarea Lui. Acum se vopsesc ouăle într-o mulţime de moduri. De fapt, simbolul oului este altul: aşa cum iese puiul din ou a ieşit şi Hristos din mormânt“.
Citeste mai mult: adev.ro/pbe842
