Trei recorduri mondiale definesc Lacul Ursu din staţiunea Sovata, judetul Mureş: este cel mai mare lac helioterm din lume, este singurul lac cu apă sărată înconjurat de o vegetaţie bogată, lucru datorat solului vulcanic depus în timp, şi este singurul lac natural din lume despre care se cunoaşte, fără nici o indoială, data exactă la care s-a format! Este vorba de anul 1875, când, la 27 mai, a avut loc o prăbuşire de teren, creându-se astfel o formaţiune geologică, de natură carsto-salină.
Lacul Ursu şi-a primit numele după forma sa, asemănată cu o piele de urs. Se află la o altitudine de 502 m, pe un munte de sare de 3 km adâncime. Lacul are o suprafaţă de 40.235 m, adâncimea de 18,10 m, lăţimea de 170 m şi o salinitate medie de 250g/l. Lacul este înscris în lista monumentelor naturale ale României.
Apa lacului deţine proprietăţi unice în intreaga Europă şi este recomandată pentru băi de aproximativ 20 -30 de minute (10 – 15 minute pentru copii), pentru tratarea diferitelor afecţiuni reumatice, endocrinologice sau cardiovasculare. Nămolul care se formează pe fundul lacului este şi el folosit în diverse tratamente.
Fenomenul de heliotermie al lacului, a fost descoperit în jurul anului 1900, fiind determinat de “stratificaţiile concentraţiilor saline ale apei lacului şi încălzirea inegală a acestor straturi de către radiaţia solară”.
Penoada a patra (octombrie-noiembrie) este condiţionată e încetarea scăldatului şi reglarea stratificăii osmotice, temperatura scăînd la 22-25°C.
Periodicitatea sezonierâ are implicaţii practice terapeutice. Astfel, în perioada a doua sînt indicate pentru tratament formele inflamatorii ale bolilor genitale şi unele boli reumatice, iar în perioada a treia, insuficienţele endocrine tiroidovariene, unele sechele posttraumatice, stâri de convalescenţă, afecţiuni cu tulburări neurovegetative.
Efectul termic se adaugă efectului mecanic, forţa de împingere în sus a apei fiind în funcţie de concentraţia ei (de ex., un om în greutate de 70 kg cîntâreşte în apa dulce 7.9 kg, iar în apa săratâ, cu o concentraţie de 200 g%o, doar 2,8 kg). Se poate deci realiza o mobilizare foarte uşoarâ a articulaţiilor, favorizînd kinetoterapia în bolile reumatismale.
Efectele apei clorurosodice din Lacul Ursu şi indicaţiile medicale au fost precizate încă din 1926, în lucrările publicate la Viena de către prof. dr. Marius Sturza. Lucrârile ulterioare efectuate de Institutul de Balneologie din Bucureşti au stabilit metodologii de tratament recomandate în diferite boli reumatismale şi ginecologice.
Un alt factor natural, deosebit de eficace în terapeuticâ, este nămolul de tip sapropelic, intens mineralizat, foarte fin în granulaţie şi bogat în sulfură de fier coloidală, cu puternic miros de hidrogen sulfurat. El conţine o mare cantitate de substanţe organice şi humice, produşi de oxidare a substanţelor organice coloidale ce derivă din proteine şi ligninâ. La baza formării acestui nămol se găsesc flora, fauna şi microfauna, dezvoltate foarte bine datorită apei calde a lacului.
Fenomenul de peloidogeneză fiind dirijat de un complex de factori, rezulta caracteristici unice pentru nămolul din fiecare lac.
Din numeroasele cercetări asupra peloidogenezei efectuate la Sovata amintim pe cele din anii 1930 (M. Sturza şi L. Mrazec), 1955 (Valeria Trică), 1973 (I. Ştef), 1980 (Kiss I. şi colab.).
Bioclimatul sedativ, de cruţare, de care beneficiază staţiunea, deţine un rol activ în ceea ce priveşte efectul terapeutic asupra organişmului. El se caracterizează prin valori moderate ale temperaturii aerului, ale umezelii relative, ale duratei de strălucire a soarelui, ale nebulozitâţii şi precipitaţiilor. De asemenea, aici întîlnim o presiune atmosferică moderată, iar viteza vîntului nu este mare.. Datorită acestor aspecte favorabile, sistemul nervos şi cel endocrin sînt slab solicitate, organismul nefăcînd eforturi pentru aclimatizare, in staţiune beneficiind de cură balneară sau de odihnă o largă categorie de persoane. La Sovata pot practica cura terapeutică sau profilactică persoane tinere sau în vîrstă, cu rezerve funcţionale epuizate, convalescenţii, hiperreactivii, persoanele sănătoase cu stări de surmenaj etc. în aceste cazuri, climatoterapia este forma principală de tratament, în cadrul căreia curanţii beneficiază şi de aeroionizarea negativă şi de aerosolii vegetali, cu,efect sedativ asupra organismului.
Proprietatile terapeutice ale apei Lacului Ursu – sovata
Afecţiunile reumatismale articulare degenerative,
cu o largă gamă de manifestare, sînt şi ele indicate pentru tratament – cură balneară profilactică sau cură balnearâ tera-speutică – după cum Urmează:
– spondiloza (cervicală, dorsală, lombară) în formele fără simptoame prezente, fără complicaţii (cură profilactică secundară), precum şi în formele cu simptome prezente: dureri, tultourari neurovegetative şi neuropsihice etc. (cură balneară terapeutică);
– artrozele membrelor (şold, genunchi, cot, gleznă, mîini, picioare) şi poliartroze în formele compensate, fără simptoame prezente, cu dureri după efort (cură profilacticâ secundară), precum şi în formele cu dureri, cu musculatură slabă, fără decompensare inflamatorie şi fâră deficite funcţionale importante (curâ terapeutică);
– tulburările de statică ale coloanei vertebrale şi ale membrelor inferioare (scolioze dorso- lombare, cifoze dorsale, hiperlordoze lomhare, deformări ale genunchiului – genum valgum, varus sau recurvatum -, picior plat gradele 1 şi II) în formele uşor compensate la copii, tineri şi adulţi (cură profi-lacticâ secundară), precum şi în formele decximpensate algic, muscular, vegetativ şi neuroendocrin (cură terapeutică);
— preartroze la hiperponderali şi obezi, la persoane cu sindrom hipokinetic, la adulţi şi vîrstnici (cură profilactică primară).
Afecţiunile reumatismale articulare inilamatorii
beneficlază de cura profilactică sau terapeuticâ după cum urmează:
– poliartrita reumatoidă în formele clinice stadiile 1 sau I-II, cu activitate inflamatorie redusă sau stabilizate, cu deficienţe funcţionale recuperabile (cură terapeutică);
– spondilita anchilozantă în forme stabilizate, forme centrale şi periferice, în stadiile I, II şi III, cu activitate inflamatorie redusă sau moderată, cu deficite funcţionale recuperabile (cură terapeutică);
– persoane cu antecedente de reumatism intecţios secundar, reumatism infecţios de focar, reumatism articular acut în forme fără sechele, dar cu teren sensibilizat, hiperergic, cu fenomene algice musoulo-articulare meteorotrope, discontinue, cu tulburări de termoreglare periferică (cură profilactică secundară).
Afecţiunile reumatismale abarticulare indicate pentru cură sînt
– periartrita scapulohumerală în forme vindecate, fără sechele (cură profilactică secundară), precum şi umărul dureros simplu, cu fenomene clinice prezente, în stadiu cronic sau subcronic sau umărul mixt cu redoare sau blocat, în continuarea tratamentului aplicat în clinicile de specialitate (curâ terapeutică);
periartrita coxofemurală în forme vindecate, fărâ sechele (cură profilactică âecuhdâra), precum şi în forme cronice, fără deficit funcţional (curâ terapeutică); 1
– tendinite-tendinoze (achiliene, rotuliene, ale labei de gîscă, epicondilite etc.), niiozite-mioze. bursite, paniculite, fibrozite în forme vindecate sau fără suferinţe prezente (cură profilactică secundară), precum şi în forme cu manifestâri clinice prezente în stadii cronice (cură terapeutică);
— persoane cu potenţial de dezvoltare a unor forme de reumatism abarticular (hiperponderali, obezi etc.) (cură profilactică secundară).
Afecţiunile posttraumatice ale sistemului locomotor
indicate pentru curâ în staţiunea Sovata sînt:
– artroze posttraumatice ale membrelor superioare (umăr, cot, mînă) în forme cu redori, dureri articulare şi peri-articulare, fără decompesare inflamatorie şi musculară (cură terapeutică);
– artroze posttraumatice ale membrelor inferioare (şold, genunchi, gleznă, picior) în forme cu redori articulare şi peri-articulare, fără decompensare inflamatorie şi musculară (cură terapeuticâ);
Afecţiunile neurologice indicate pentru cură sînt
– pareze şi paralizii periferice ale membrelor, în forme radiculare, plexale sau tronculare (posttraumatice sau prin compresiune), în stadiul de denervare şi’ după apariţia reinervării (plex brahial, plex lombosacrat, facial) (cură terapeu-tică);
