Pepenele este recunoscut pentru faptul că are mulţi antioxidanţi benefici organismului, precum licopenul, protector împotriva cancerului, sau vitaminele C şi A. Atinge maturitatea în timpul lunilor fierbinţi de vară, când devine foarte dulce, suculent şi aromat, spun cultivatorii din Dolj. Cel mai întâlnit sortiment este cel cu textura roz la interior, dar foarte gustoşi sunt şi cei cu miez galben. În perioada aceasta, agricultorii au început deja să planteze în câmp răsadurile de lubeniţă. În încercarea de a convinge cumpărătorii că pepenii sunt de Dăbuleni, sădiţi, plantaţi, crescuţi de mâna lor, doljenii şi-au creat conturi pe Facebook. Aici, oamenii publică periodic fotografii şi filmări cu munca lor, iar vara îi informează în ce pieţe pot fi găsiţi. Doljenii din Dăbuleni îi şi învaţă pe cumpărători cum să aleagă un pepene bun.
„Unii au început deja să planteze. Noi avem răsadul la sere, urmează să plantăm, dar aşteptăm după vreme. S-a mai anunţat brumă şi ne e teamă. Dar le scoatem la câmp. Investiţia este mare: seminţe, folie termică, noi am şi altoit răsadul cu tiugă şi sămânţa de tiugă e scumpă. Pe pământurile noastre se îmbolnăvesc foarte repede şi am învăţat şi noi să altoim. Lubeniţa nu este rezistentă şi o altoim cu tiugă, aceasta având rădăcina mai rezistentă. Fără altoire ar trebui să plantăm numai în locuri în care n-a mai fost plantată lubeniţă. Şi cum noi plantăm de ani de zile, altoirea este singura soluţie”, spune Daniela Iancu, cultivator din Dăbuleni.
Lubeniţa de Dăbuleni este marcă înregistrată, dar asta nu face ca marfa oltenilor să fie vândută mai bine la tarabe, vara. Pepenele muncit de doljeni are concurenţă din afara graniţelor ţării. Agricultorii se plâng de faptul că le este tot mai dificil să scoată profit din munca lor. Cea mai mare problemă: în pieţe, samasarii vând lubeniţe de import, pe post de produse autohtone, la preţuri mici.
„Eu vând în Piaţa Sălăjan din Bucureşti şi am avut probleme cu samsarii. Chiar probleme. De când ajungeam pe piaţă trebuia să fac preţul ca ei, iar clienţii nu ne mai credeau că sunt de-ale noastre. Mă cunoşteau oamenii de ani de zile de când vând în piaţa aia şi totuşi ei credeau că iau marfă din altă parte. Anul trecut ne ziceau că le injectăm, ce-or fi văzut la televizor. Aşa de mult mă bucuram că am fost prima în piaţă când m-am dus şi mă aşteptam să se bucure că au apărut pepenii de Dăbuleni şi ei ziceau: Nu luăm, că nu suntem siguri că sunt de la Dăbuleni. Şi zic: Păi cum domne, că mă cunoşti. Păi eu îmi lăsam culturile mele pe câmp şi mă duceam să cumpăr din altă parte?”, spune Daniela Iancu.
Daniela Iancu le prezintă clienţilor şi atestatul de producător, şi filmări cu pepenii pe câmp.
„Eram obligaţi de la piaţă să le afişăm atestatul acolo unde vindeam. Veneau oamenii, citeau, le arătam filmări cu pepenii în câmp, nu puteam să îi conving. De certificate ziceau că se dau uşor de la primărie. Numai clienţii mei vechi, care ştiau cum muncim şi ţineam legătura cu ei, luau”, marturiseşte doljeanca.
În încercarea de a convinge cumpărătorii că pepenii sunt de Dăbuleni, sădiţi, plantaţi, crescuţi de mâna lor, doljenii şi-au creat conturi pe Facebook. Aici, oamenii publică periodic fotografii şi filmări cu munca lor, iar vara îi informează în ce pieţe pot fi găsiţi. Doljenii din Dăbuleni îi şi învaţă pe cumpărători cum să aleagă un pepene bun.
„Pentru a alege un pepene verde bun, caută pe cel care este greu pentru dimensiunea sa, fără pete vinete sau moi. Crusta ar trebui sa fie netedă şi un capăt al pepenelui ar trebui sa aibă o culoare diferită de restul cojii: acesta este locul în care a fost aşezat pe sol în timpul coacerii. Dacă acest marcaj lipseşte de pe fruct înseamnă că recoltarea s-a făcut prematur şi, prin urmare, nu va avea aroma optimă”, scriu agricultorii doljeni pe Facebook.
Lubeniţa de Dăbuleni se deosebeşte prin câteva caracteristici de cea din import, însă gustul este cel care face cu adevărat diferenţa, afirmă Livia Ilie, producător de pepeni din Dăbuleni.
„E vorba de gust aici. Lubeniţa de Dăbuleni are o pată galbenă care stă pe pământ, iar grecii nu cultivă lubeniţe negre, niciodată nu o să găsiţi negre la greci, au coaja mai groasă şi nu sunt la fel de gustoase, ale noastre sunt mai bune. La fel ca roşiile, roşiile noastre când apar, cele de grădină, nu de solariu, sunt mai gustoase decât celelalte care vin din import”, explică femeia.